Mamaie, ai înnebunit?
Bulă o găsește pe mamaie în sufragerie, concentrată pe televizor, cu telecomanda strânsă în mâini și privirea fixată pe ecran. Bulă se apropie încet, încercând să vadă la ce se uită, și, spre surprinderea lui, descoperă că urmărește un film deocheat.
– Mamaie, ai înnebunit? Nu pot să cred că acum la bătrânețe te-ai apucat de uitat la filme din astea! zice Bulă șocat.
Mamaia oftează, fără să-și ia ochii de la ecran: – Eh, maică, am dat din greșeală peste el când căutam serialul meu turcesc. Și-acum mă omoară suspansul!
Bulă se uită nedumerit: – Suspansul? La un film deocheat?!
Mamaia oftează din nou, cu un aer visător: – Da, măi, suspansul! După tot ce i-a făcut, vreau și eu să văd dacă la sfârșit o cere de nevastă!
Doi olteni, Ion și Marin, se aventurează într-o vacanță la munte. După o zi întreagă de cățărat și glume, își montează cortul și se pun la somn, obosiți. Pe la ora 3 dimineața, Ion îl lovește ușor cu cotul pe Marin, care sforăia liniștit.
– Marine! strigă Ion încet, să nu-i sperie și pe ursii din zonă.
– Ce-i, mă Ioane? răspunde Marin somnoros.
– Deschide ochii și spune-mi ce vezi, mă?
Marin clipește și se uită în sus: – Cerul…
– Și? îl întreabă Ion, insistent.
– Și Luna, răspunde Marin căscând.
– Și? continuă Ion, serios.
Marin se uită și mai atent: – Carul Mare.
– Și? îl presează Ion, ridicând o sprânceană.
Marin se uită mai bine: – Carul Mic…
Ion oftează, iar Marin își dă ochii peste cap și încearcă să mai doarmă.
– Și? întreabă Ion, de data asta cu o notă de disperare.
– Păi… stelele, mă Ioane, stelele! Tot cerul!
Ion, răbdător, îi dă un bobârnac: – Ioaneee, ăștia ne-au furat cortu’!
Doi tineri căsătoriți se întorc din luna de miere, unde totul a fost perfect – hotel de lux, plimbări sub clar de lună, cine romantice… Totul părea ca în povești. Dar la doar o zi după ce au ajuns acasă, mireasa, încă năucită de schimbare, își sună mama, plângând în hohote.
– Deci, cum a fost? întreabă mama, nerăbdătoare să afle detalii.
– Oh, mamă, a fost minunat! Atât de romantic! spune mireasa printre suspine. Dar acum… mamă, de îndată ce am ajuns acasă, a început să-mi vorbească urât. Nu am mai auzit așa ceva în viața mea! Mamă, trebuie să vii să mă iei acasă! Nu mai suport!
– Calmează-te, draga mea, spune mama, oarecum confuză. Ce anume ți-a zis de ești atât de tulburată?
– Nu vreau să-ți spun… îmi este rușine, chiar îngrozitor. Te rog, doar vino și ia-mă acasă! continuă mireasa plângând.
– Hai, draga mea, fii sinceră. Ce lucruri oribile îți zice? Știi bine că poți să-mi spui orice, îi răspunde mama, încercând să o liniștească.
Cu o voce tremurândă, fiica răspunde printre lacrimi:
– Mamă… îmi spune cuvinte ca „gătește cina”, „calcă-mi o cămașă”, „șterge praful”, „fă patul”! A început să mă pună la muncă, mamă, chiar din prima zi!