Sotul ajunge acasa tarziu…
Soțul intră în casă târziu, încercând să fie cât mai discret, dar nevasta îl întâmpină în ușă, cu privirea bănuitoare.
– Ia stai, domnule! – îl cercetează ea atent din cap până în picioare. – Culmea, nu ai niciun fir de păr străin pe haine!
El, încercând să pară nevinovat, dă din umeri.
– Deci, mă-nșeli cu o cheală acum! – exclamă ea, încrucișându-și brațele.
Soțul face ochii mari și încearcă să zâmbească, dar nevasta nu se lasă ușor.
– Hai, să vedem ce mai descoperim! – spune ea, apropiindu-se de el și adulmecându-l.
După câteva secunde, strâmbă din nas.
– Aha! După ce că e cheală, nici măcar nu se dă cu parfum! – oftează ea teatral.
– Vezi, pe vremea când mă păcăleai măcar aveam și eu o urmă de Chanel pe tine… acum, ce să zic?
Bulă stă pe canapea, savurând o prăjitură cu o expresie mulțumită, plin de frișcă și glazură pe la colțurile gurii. Maică-sa intră în cameră și, când îl vede cu prăjitura în mână, ridică din sprânceană:
– Bulă, ți-am zis să nu mai mănânci prăjituri! Nu sunt sănătoase, băiatule, câteodată mă faci să mă întreb dacă mă asculți deloc.
Bulă, cu o privire fermă, dar jucăușă, ridică prăjitura demonstrativ și zice cu încredere:
– Ba mănânc, mamă, fiindcă doctorul mi-a zis că sunt sănătoase.
Maică-sa se încruntă, surprinsă și puțin confuză.
– Care doctor, Bulă? De când ți-a zis vreun doctor că poți să mănânci dulciuri fără grijă?
Bulă o privește pe sub gene, mestecând încet și cu o satisfacție deplină, apoi răspunde, arătând spre cutia de prăjituri de pe masă:
– Dr. Oetker, mamă!
Bulă, într-o zi plină de satisfacție și emoție, își cheamă fiica în biroul lui și îi înmânează un cec proaspăt scris, cu o mină triumfătoare.
– Fetița mea dragă… astăzi faci 18 ani! Aș vrea să te duci la maică-ta acasă cu cecul ăsta și să-i spui că acesta este ultimul cec pe care-l va mai primi în viața ei de la mine! Să-mi vii apoi să-mi povestești ce față a făcut când l-a primit. Abia aștept să o văd spumegând!
Fiica lui zâmbește ușor nedumerită, dar ia cecul și pleacă. Bulă stă nerăbdător, aproape numărând secundele până să o vadă întorcându-se. După un timp, intră fiica, iar Bulă sare în picioare, nerăbdător:
– Ei, spune-mi! Ce ți-a zis… vrăjitoarea de maică-ta? Ce mutră a făcut când i-ai spus?!
Fiica îl privește cu o expresie ușor reținută, dar încercând să-și stăpânească un zâmbet:
– Păi, mi-a zis că… de ani de zile aștepta ziua asta, ca să-ți transmit că, de fapt, nu ești tu tatăl meu.
Bulă, tot mai agitat, își strânge telefonul în mână și își întreabă soția cu o voce ușor tremurată:
– Bubulino, ce tot zici acolo? Cum adică nu mai reușești să-i dai de capăt?
Soția, calmă și ușor amuzată, îi răspunde:
– Păi, Bulă, am ajuns la o cale ferată și, cum mi-ai zis tu să ocolesc orice obstacol… am încercat să o iau pe lângă, dar nu se mai termină!
Bulă se lovește cu palma peste frunte, resemnat:
– Bubulino, calea ferată nu e un obstacol! Nu trebuie ocolită! Doar o treci când nu vine trenul!
Nevasta lui oftează:
– Eh, Bulă, dar cine mai știe acum! Dacă e așa lungă, am zis că e ceva serios și că ar trebui să fac cum m-ai învățat… Așa că am ocolit-o kilometri întregi, dar uite că ea tot acolo e!