Bancuri

Ce faci, mă, la mine pe balcon???

Costică vine acasă ușor afumat, dar cu o dispoziție grozavă. Dă buzna în bucătărie și își strigă nevasta, plin de entuziasm:

– Pune masa, nevastă, că mi-e o foame de lup!

Nevasta, obișnuită cu astfel de momente, începe să-i pună pe masă ce avea pregătit. Costică, fericit, se așază și începe să mănânce cu poftă. La un moment dat, aude un zgomot ciudat venind de pe balcon. Ridică privirea mirat:

– Ce naiba o mai fi și ăsta? murmura el, ridicându-se să vadă ce se întâmplă.

Iese pe balcon și, surprins, descoperă un individ îmbrăcat doar într-o cămașă și chiloți, tremurând și uitându-se în jur speriat. Costică se uită la el și izbucnește:

– Ce faci, mă, la mine pe balcon, în halul ăsta?!?

Tipul, panicat, încearcă să-l calmeze:

– Domnule, fii rezonabil, te rog! Nu face scandal, te implor! Uite, am avut și eu o mică aventură la etajul de mai sus, dar a venit bărbatul acasă… și n-am avut de ales, am coborât pe balconul tău să scap!

Costică se uită la el, începe să râdă și zice:

– Băi, bată-te să te bată norocul! Nevasta! Adu o pereche de pantaloni de-ai mei, să poată omul pleca acasă cu ceva pe el, nu se poate așa!

Nevasta, un pic confuză dar obișnuită cu ideile ciudate ale soțului, îi aduce pantalonii, iar Costică i-i întinde omului:

– Hai, ia pantalonii ăștia și mergi acasă în liniște, să nu-ți mai prind piciorul pe la aventuri din astea pe la mine pe balcon!

Omul își ia pantalonii, îi mulțumește, și pleacă repede, vizibil ușurat. Costică și nevasta lui se bagă în pat, se culcă, și liniștea nopții revine. Pe la jumătatea nopții însă, Costică sare brusc din pat, trăsnit de un gând.

– Aoleo, stai că abia acum mi-a picat fisa!

Nevasta, trezită din somn și speriată:

– Ce ai omule, ce ți-a venit?

Costică se uită la ea, dându-și peste frunte:

– Abia acum mi-am adus aminte că stăm la ultimul etaj!


În timp ce își planificau viitorul împreună, ea își lasă capul pe umărul lui, privind visătoare în depărtare. Cu un zâmbet jucăuș, începe să-l întrebe:

– Iubitule, după ce ne căsătorim, o să împărțim toate necazurile, da? O să fim alături unul de celălalt, indiferent de ce ne rezervă viața?

El, plin de încredere și naivitate, o îmbrățișează și îi răspunde cu voce tare, aproape mândru:

– Dar eu nu am necazuri, iubito! Totul merge perfect în viața mea!

Ea se întoarce spre el cu un zâmbet enigmatic și-i spune calm:

– Am zis „după”, dragul meu…


La restaurant, Bulă se așezase confortabil la masă, încântat de seara petrecută în compania noii lui iubite. Comandasera ciorbele și povesteau relaxați când, brusc, vede nota de plată pe masă. Ridică privirea, îl cheamă pe chelner și îi spune:

– Chelner, ai adus nota de plată pentru 3 ciorbe, dar eu am comandat doar 2. Una pentru mine și una pentru iubita mea.

Chelnerul, vizibil stânjenit dar pregătit pentru orice, îi răspunde politicos:

– Aveți dreptate, domnule, însă… soției dumneavoastră, care stă la masa din spate, îi era foame…


Un turist ajunge pe malul unui râu faimos, la un centru de închirieri bărci, și decide să exploreze puțin zona. Curios, se apropie de chioșcul de închirieri și întreabă:

– Bună ziua! Cât costă să închiriez o barcă pentru o oră?

Recepționerul, un domn mai în vârstă, cu o privire senină, îi răspunde calm:

– 400 de euro, domnule.

Turistul face ochii mari, șocat de prețul exorbitant:

– 400 de euro pentru o oră?! Este incredibil de scump! La banii ăștia, aștept să am și echipaj cu mine!

Bătrânul recepționer, obișnuit cu reacțiile vizitatorilor, zâmbește ușor și explică, pe un ton solemn:

– Vedeți dumneavoastră, acesta este râul unde Iisus a mers pe apă. Este un loc sfânt, unic!

Turistul îl privește sceptic, ridicând o sprânceană și murmurând ușor ironic:

– Da, acum înțeleg perfect… la prețurile astea, nici nu avea de ales să închirieze o barcă! Normal că a mers pe apă!


Bulă intră într-o reprezentanță Dacia, cu o privire plină de entuziasm și, mai ales, cu o listă lungă de întrebări pregătite. Se apropie de vânzător, un tip calm și politicos, și începe:

– Bună ziua! Aș vrea să știu dacă aveți modelul Dacia 1310.

Vânzătorul, zâmbind:

– Da, sigur, avem.

Bulă, încântat, continuă:

– Foarte bine, foarte bine! Și spuneți-mi, are climă?

– Sigur că da, are climă.

– Hmm… Și ABS are?

Vânzătorul, cu o privire blajină:

– Are și ABS, cum să nu.

Bulă începe să se entuziasmeze din ce în ce mai tare:

– GPS are?

Vânzătorul, reușind cu greu să își păstreze seriozitatea:

– Da, și GPS avem.

Bulă își freacă mâinile de încântare:

– Uau! Ce tare! Și, spuneți-mi, în cât timp o pot obține?

Vânzătorul, fără să ezite:

– În aproximativ două minute, domnule.

Bulă ridică o sprânceană, suspectând că ceva nu e în regulă:

– Domnule, îți bați joc de mine?

Vânzătorul, reținându-și râsul, îi răspunde calm:

– Eu? Nici vorbă. Dar, sincer, cred că tu ai început…