M-a lovit nevasta…

– Ce ai pățit la ochi?

– M-a lovit nevasta…

– De ce?

– I-am vorbit cu „tu”.

– Pfff, dar ce fel de relație aveți de te-a lovit pentru atâta lucru?

– Pai, aseară, când mâncam, mi-a zis: „Știi, noi n-am mai făcut dragoste de 3 luni”.

La care eu, un pic nedumerit dar cu mult tupeu, i-am răspuns:

– Poate tu…

Într-o dimineață însorită, magazinul alimentar din colțul străzii era destul de aglomerat. Câțiva clienți își făceau cumpărăturile în liniște, iar vânzătorul, un bărbat la mijloc de vârstă, cu o mustață proeminentă, stătea la tejghea, uitându-se la rafturile cu produse. La un moment dat, un bărbat mai tânăr, cu o geantă mare, intră în magazin, căutând ceva mai special.

– Bună ziua, aveți brânză Roquefort? întreabă el, cu un zâmbet timid.

Vânzătorul se uită la el un pic confuz și, răspunzând cu o voce calmă și ușor plictisită, întreabă:

– Ce-i aia?

Bărbatul rămâne uimit, dar încearcă să explice:

– Păi, e o brânză franțuzească, specială, cu mucegai albastru, foarte aromată. O știți?

Vânzătorul își ridică o sprânceană, ca și cum ar fi fost invadat de o revelație bruscă, dar tot nu pare convins.

– Mucegai albastru? Hmmm… asta chiar nu am auzit de ea. Dar Roquefort… poate am ceva de genul ăsta… A, știu! Mă refer la Roquefort de legume și pâine.

Copilul, entuziasmat de apropierea zilei sale de naștere, stătea cu ochii mari și curioși, visând la darul pe care și-l dorea de la părinți. Într-o dimineață, în timp ce se pregăteau pentru micul dejun, el, cu o privire jucăușă, își întreabă părinții:

– Ce-mi luați de ziua mea? Poate un joc video? Sau o bicicletă nouă?

Mama și tata se uitau unul la altul, iar apoi, cu un zâmbet larg, răspund:

– O chitară!

Copilul se oprește din mestecat, privind confuz. Era deja pasionat de muzică, dar avea deja o chitară electrică. Începe să râdă, gândindu-se că este o glumă, și întreabă cu un ton sceptic:

– Dar eu am deja o chitară.

Părinții își dau un zâmbet misterios și continuă cu răbdare:

– Știm, dragul nostru, știi foarte bine că ai una. Dar tocmai de asta, ți-o vom lua!

Copilul rămâne puțin derutat, neînțelegând în totalitate logica din spatele darului. Așezându-și furculița pe masă, încearcă să-și dea seama ce se întâmplă:

– Dar… chiar nu înțeleg, am deja una! De ce să-mi luați încă una?

Tatăl, cu un aer foarte serios, dă din cap și răspunde calm, ca și cum ar fi vorba de un plan bine gândit:

– O să fie o chitară mai bună. Mai mare, mai frumoasă. Și, cel mai important, cu mai multe corzi!

Mama adaugă cu un zâmbet în colțul gurii:

– Da, și, în plus, am auzit că poți învăța noi acorduri cu ea. Dacă îți place cum o suni, vei face și mai multe melodii!

Copilul se uită la ei, punând capul pe spate și oftând, dar în același timp începe să se distreze de situație, intuind că, de fapt, părinții aveau o altă surpriză pentru el. Poate o chitară cu care să învețe și să cânte împreună cu prietenii lui, la petreceri, sau poate o oportunitate să învețe să cânte ca un adevărat virtuoz.

În ciuda faptului că nu înțelege complet logica, până la urmă, își dă seama că părinții vor să-i ofere ceva special, ceva care să-l facă să crească și să devină mai bun în ceea ce face. Totuși, zâmbește și le mulțumește cu o glumă, pregătindu-se să descopere ce surpriză va ascunde adevărata lor alegere de cadou.

În final, părinții îi răspund în cor, cu un zâmbet:

– Ti-o luam!