Vreau să-ți spun ceva…
Doi tineri studenți stăteau timizi pe o bancă în parc, fiecare pierdut în gândurile sale. Atmosfera era liniștită, acompaniată doar de ciripitul discret al păsărilor și foșnetul frunzelor mângâiate de vânt.
Băiatul, cu mâinile înfipte adânc în buzunare, încerca să își adune curajul. Arunca din când în când priviri furișe către fată, încercând să citească în expresia ei dacă ar fi deschisă la o invitație mai îndrăzneață.
Timpul părea să stea pe loc, iar tăcerea devenea tot mai apăsătoare. După aproape o oră de stat pe bancă, băiatul își drege vocea, trage aer adânc în piept și, cu glas tremurat, rupe tăcerea:
— Știi… vreau să-ți spun ceva, dar nu aș vrea să par prea îndrăzneț.
Fata îl privește curioasă, zâmbind ușor încurajator:
— Ce anume? Spune, te ascult.
El își joacă mâinile, clar emoționat, și, după câteva secunde de ezitare, murmurează aproape șoptit:
— Nu vrei… nu vrei să mergem la mine în apartament?
Fata, surprinsă de invitația neașteptată, ridică o sprânceană, apoi își pleacă privirea gânditoare. După câteva clipe, zâmbește larg și spune pe un ton amuzat, dar ferm:
— Vreau să-ți spun că nici în ruptul capului nu aveam de gând… dar acum m-ai convins!
Soția intră hotărâtă în sufragerie, unde soțul stătea relaxat pe canapea, uitându-se la un meci de fotbal. Cu mâinile în șold și o privire care nu anunța nimic bun, începe conversația:
— Dragul meu, am două vești pentru tine. Una bună și una proastă.
Soțul, fără să-și desprindă ochii de ecran, răspunde calm:
— Spune-le, dar începe cu cea bună, ca să îmi păstrez buna dispoziție!
Soția, vizibil iritată de atitudinea lui, îi taie orice urmă de relaxare:
— Te părăsesc.
Soțul, surprins de răspuns, își mută atenția de la televizor la ea și, cu un zâmbet forțat, încearcă să-și revină:
— Așa… Și vestea proastă?
— Fata mea, cineva mi-a cerut mâna ta! spuse tatăl cu un zâmbet larg, privind-o pe fiica lui, care tocmai intrase în sufragerie.
— Vai, tată, dar n-aș vrea să mă despart de mama! răspunse fata, simulând o expresie îngrijorată și cu o privire ușor jucăușă.
Tatăl își scărpină capul, apoi izbucni în râs:
— Ohh, dar poți să o iei cu tine, draga mea! Nu mă supăr deloc. Ba chiar o să vă ajut să împachetați!
Doctorul, panicat de o spargere de țeavă, pune mâna pe telefon și formează numărul instalatorului. Cu vocea tremurândă, începe să explice:
— Alo, Gigi, te rog să vii urgent! Toată pivnița e inundată din cauza unei conducte sparte! Apa a ajuns deja la un metru și continuă să crească! Dacă mai stau mult, o să-mi transform casa în bazin olimpic!
De partea cealaltă a firului, Gigi răspunde relaxat, în timp ce râsete și muzică de petrecere se aud în fundal:
— Dom’ doctor, azi nu pot să vin! E ziua lu’ ăla micu’, sărbătorim în familie. Suntem toți aici, tocmai ce am scos tortul din frigider.
Doctorul încearcă să-și păstreze calmul, dar tonul său devine mai insistent:
— Gigi, dar cum să nu poți? Uită-te și tu la ce oră sun! Țeava e spartă, apa crește, în curând o să-mi înmoi și stetoscopul în ea! Tu uiți că, dacă cineva din familia ta se îmbolnăvește, mă suni la orice oră, fie zi, fie noapte, fie sărbătoare, iar eu vin fără să stau pe gânduri?
Gigi, simțindu-se ușor vinovat, oftează adânc:
— Aveți dreptate, dom’ doctor. Zece minute și sunt la dumneavoastră!
La scurt timp, instalatorul sosește, îmbrăcat festiv, încă purtând o pălărie de petrecere. Coboară treptele spre pivniță, unde apa îi ajunge deja până la genunchi. Scoate din buzunar o cutie de pastile, ia două aspirine și, cu un gest teatral, le aruncă în apă:
— Plosc, plosc! Dacă nu scade până luni, sunați-mă!