Bulă vine gâfâind de la cumpărături, trăgând după el două sacoșe pline. Intră în casă și, mândru de reușita lui, le lasă jos cu un oftat de ușurare.

Nevasta, curioasă, se apropie și începe să scotocească prin sacoșe:

–Măi Bulă, dar ce-ai cumpărat, mă, iar te-ai dus fără listă?
Scoate ea din sacoșe, pe rând: două sticle de vodcă, cinci kile de vin, zece doze de bere și… două pâini mici, pitite timid într-un colț.

Se oprește, își pune mâinile în șolduri și, cu sprânceana ridicată, întreabă ironic:

–Măi Bulă, ești nebun? Două sticle de vodcă, cinci kile de vin, zece beri… și doar două pâini?!

Bulă se uită lung și își analizează „comoara” cumpărată, mormăind pentru el:

-Hmm… două vodci, da, vinul e bun… berea clar trebuia, că vine Ștrulă diseară…

Apoi își ridică privirea spre nevastă, cu o expresie serioasă:

–Ai dreptate, iubito… cam multă pâine!

Gheorghe, cu voce puțin iritată, îl sună pe Ion să-i împărtășească o dilemă:

–Ioane, e normal să am soție și să gătesc eu?
Ion, surprins, se gândește puțin și răspunde sincer:

–Nu-i normal, mă… Da’ ea ce face?
Gheorghe, pe un ton ușor amărât, răspunde:

–Taie lemne…

Pe o stradă îngustă și întortocheată dintr-un sat scoțian, liniștea dimineții este tulburată brusc de un zgomot puternic: un turist, care încerca să admire peisajul în timp ce conducea, ratează o curbă și intră direct într-un copac bătrân de pe marginea drumului.

Mașina, acum avariată serios, scoate aburi, iar turistul, zgâriat și vizibil amețit, reușește cu greu să iasă din vehicul. Se prăbușește pe iarba umedă de lângă drum, gâfâind și încercând să-și adune forțele.

În timp ce stă întins, un localnic scoțian trece pe acolo, cu o pungă plină de ceva ce pare a fi… mărunțiș, clopoței și o bucată de brânză de capră. Scoțianul, curios din fire, se oprește lângă turist, își ridică pălăria veche și întreabă, privind mașina distrusă:

–E totul în regulă, domnule?

Turistul, cu greu, îi răspunde:

–Nu chiar… dar cred că o să supraviețuiesc.

Scoțianul îl privește atent, își pune mâinile în șolduri și continuă:

–Aveți asigurare?

Turistul, abia respirând:

–Daaa… am asigurare…

Scoțianul aprobă din cap, pare mulțumit, dar nu se oprește aici:

–Și… aveți și o asigurare pentru persoanele aflate în mașină?

Turistul se uită la el confuz, dar răspunde totuși:

–Da, am și asta…

Ochii scoțianului încep să strălucească, iar un zâmbet discret îi apare pe față. După câteva clipe de gândire profundă, zice:

–Foarte bine, domnule, foarte bine. Dar, dacă nu vă deranjează, aveți ceva împotrivă să-mi răvășesc puțin hainele și să mă întind lângă dumneavoastră?

Doi prieteni stau la o cafea, discutând despre viață și, inevitabil, despre muncă. Atmosfera e relaxată, până când unul dintre ei oftează adânc și își trece mâna prin păr, cu un aer de om copleșit de propriile realizări.

–Știi ce am făcut azi? începe el dramatic.

–Ce ai mai făcut, măi? întreabă celălalt, pregătit să audă cine știe ce aventură.

–Mi-am făcut CV-ul.

–Bravo, în sfârșit! Și cum a fost?

Primul prieten se lasă pe spate, ridică din umeri și povestește cu o voce gravă:

–Păi… l-am scris, l-am redactat, am ales fontul perfect… ceva între serios și artistic. După aia, l-am recitit de câteva ori, să mă asigur că e impecabil.

–Sună bine până aici. Și? întreabă celălalt, sorbind din cafea.

–Și apoi… oftează adânc, …m-a luat plânsul.

Celălalt îl privește intrigat, încurcat de schimbarea bruscă de ton:

–De ce, frate? Ce-ai greșit?

–N-am greșit nimic! răspunde el indignat. Problema e că, citindu-l, mi-am dat seama că e păcat, frate, păcat să trimiți un asemenea om la muncă!