Maria se roagă de Ion să facă dragoste
Maria se roagă de Ion să facă dragoste. Ion, întins pe pat ca o scândură, cu mâinile la ceafă și ochii închiși, oftează lung.
– Mă, Marie, ştii tu ce efort presupune o partidă de amor?
Maria, deja exasperată, se uită la el cu sprâncenele ridicate:
– Ce efort, mă, Ioane?! Ce tot spui acolo?
Ion se ridică ușor pe un cot și începe să-i explice tacticos:
– Uite, mă, e ca şi cum eu te-aş lua în spate şi te-aş duce din Arad la Timişoara, pe jos, fără pauză!
Maria îl privește serioasă, dă din cap și, după câteva secunde, răspunde:
– Ioane, ascultă-mă bine… dacă tot ajungem la Timișoara, putem lua și un mic cu muștar pe drum?
Ion face ochii mari și clatină din cap:
– Ești nebună, Marie, că ție-ți arde de glume?!
Maria, prefăcându-se nevinovată:
– Păi dacă tot facem drumul ăsta greu, măcar să avem și o recompensă…
Ion se scarpină în cap, oftând din nou, dar cedează.
După amorul sălbatic, Ion cade lat pe pat, transpirat și fără vlagă. Își pune mâna pe piept, respiră greu și închide ochii. Doar că liniștea nu ține mult.
Maria se foiește lângă el, se întoarce pe o parte, îl scutură ușor și întreabă cu o voce aparent inocentă:
– Auzi, mă, acum ce dracu’ faci, doar nu mă laşi la Timişoara…?
Un bărbat stătea la o terasă cu un prieten, sorbind dintr-un pahar de bere și privind îngândurat spre calea ferată din apropiere. La un moment dat, tresare brusc la auzul unui tren care se apropia.
– Mi-e frică de tren! spune el, făcându-se mic pe scaun.
Prietenul său, mirat, râde și întreabă:
– Cum adică ți-e frică de tren? Ce, crezi că te lovește?
Omul oftează adânc și dă din cap:
– Nu, nu mă tem că mă lovește… mi-e frică de tren din alt motiv…
– Și care ar fi acela?
– Mi-a fugit nevasta cu un mecanic de locomotivă… și de fiecare dată când aud un tren venind, am impresia că mi-o aduce înapoi!
Bulă și Ștrulă se plimbau agale pe bulevard, admirând vitrinele magazinelor. La un moment dat, se opresc în fața unei vitrine unde era expusă o pereche de mănuși de cauciuc galbene, lucioase.
Cei doi priveau intens mănușile, dându-și coate și încercând să ghicească la ce ar putea folosi. După câteva minute bune de analiză profundă, Ștrulă își pune mâna pe bărbie și întreabă:
– Auzi, Bulă, stau și mă gândesc, la ce or fi bune mănușile astea de cauciuc?!
Bulă își drege glasul, se uită la Ștrulă cu o privire superioară și îi răspunde plin de încredere:
– Eh, Ștrulă, cum la ce?! Dacă le porți, te poți spăla pe mâini fără să te uzi.
Bulă ajunge acasă seara, istovit după o zi de muncă grea, cu gândul la un singur lucru: să se relaxeze cu o bere rece. Își aruncă geanta într-un colț, își dă jos pantofii și, cu ultimele puteri, se îndreaptă spre bucătărie.
Deschide frigiderul și rămâne împietrit, cu ochii cât cepele. Se freacă la ochi, se uită din nou, scotocește printre rafturi, dă la o parte niște borcane, o sticlă cu lapte, un castron cu salată… dar nimic!
Dintr-o dată, izbucnește:
– Bubulino! Bubulino!
Din sufragerie, Bubulina, liniștită, uitându-se la telenovela preferată, tresare și răspunde:
– Ce e, Bulă? De ce urli de parcă ai văzut un șoarece în frigider?
Bulă vine val-vârtej în sufragerie, cu privirea disperată:
– Unde-s cele 12 beri din frigider?! Nu mai este niciuna!
Bubulina oftează, dă ochii peste cap și spune calmă:
– Bulă, eu le-am băut.
Bulă rămâne blocat câteva secunde, încercând să proceseze informația.
– Ce-ai făcut?! Cum adică le-ai băut?!
Bubulina, ridicându-se leneș de pe canapea:
– Păi, am gătit ciorbă și nu încăpea oala în frigider din cauza lor.