M-am gândit să fac o donație pentru biserică

L-am chemat pe părinte la mine acasă, duminică după-amiază. Cu voce evlavioasă și plină de intenții „nobile”, i-am spus la telefon:

– Părinte, m-am gândit să fac o donație pentru biserică. Simt că am nevoie să mă apropii de cele sfinte… 💫

El, fericit, ca un copil în ziua de Paște:
– Binecuvântat să fii, fiule! Domnul îți va răsplăti generozitatea! Vin chiar acum, termin cu miruitul și ajung!

După nici 30 de minute, bate la ușă. Intră zâmbind larg, îmbrăcat în straiele lui negre, cu crucea lucind în lumina din sufrageria mea. Îi ofer un scaun, îl servesc cu o prăjiturică de post și îi spun solemn:

– Părinte, după cum am promis, vreau să ofer ceva bisericii… pentru binele sufletului meu.

Scot tacticos un teanc de bancnote de 50 și 100 de lei… le clătesc ușor în aer, să le simtă mirosul… și apoi, din mijlocul lor, smulg un leu și i-l întind cu o față sfântă. 😇

Părintele se uită la mine, înmărmurit. Pe chipul lui se citea dezamăgirea divină amestecată cu spume omenești:
– Ce e asta, fiule?! Faci mișto de mine?! 🤨

Zâmbesc și-i răspund cu blândețea unui copil nedreptățit:
– Lasă vrăjeala, părinte, că și tu ai făcut mișto de mine când ai scos sticla de vin la slujbă și mi-ai dat doar o linguriță. 🍷😏

🌹 Seara, lumina difuză în dormitor. Ea, cu bigudiuri în păr și o mască pe față, stă întinsă în pat, cu o carte de dragoste în mână. El, tolănit pe marginea patului, butonează telefonul și cască din 5 în 5 secunde.

👩 – Iubitule… tu mă mai iubești? 🥺
Că de când suntem împreună, n-ai mai adus o floare! Nici măcar o frunză uscată de decor, ceva… 🍃

👨 (ușor jenat, încearcă să pară profund):
– Te iubesc, turturica mea… cu toată inima! 💗
Dar, na… nu mai lucrez la cimitir. ⚰️🌼

Seara, pe canapea, el stă tolănit cu telecomanda în mână, schimbând plictisit canalele. Ea, cu mască pe față și bigudiuri, răsfoiește o revistă glossy despre relații.

El oftează teatral și spune cu un ton visător:

– Iubire… 💭 îți aduci aminte ce bine era acum 10 ani?

Ea ridică brusc privirea, zâmbind nostalgic, și răspunde emoționată:

– Aww, dragule… ce romantic ești dintr-odată! 😍 Dar… noi nici nu ne cunoșteam pe vremea aceea!

El închide brusc televizorul, o privește serios și răspunde sec:

– Exact. 😐

🚗 El cu ea în mașină, într-o duminică liniștită, rulând pe șosea cu geamurile deschise. Soarele blând de după-amiază le mângâie fețele.

Tocmai intră într-o curbă familiară. El, cu un oftat teatral și ton grav, spune:

– În curba asta mi-am pierdut viața… 😔

Ea întoarce capul încet spre el, cu o sprânceană ridicată și vocea ușor iritată:

– Chiar ai de gând să spui asta de fiecare dată când trecem prin fața bisericii în care ne-am căsătorit? 😒💍